Accelerant natural

Am ieșit azi la alergarea lungă de weekend. Încă răcit, am tras de mine, încercând să mă târăsc în pofida oboselii.

După nici 15 minute simțeam nevoia de o pauză. Deși am continuat să îmi mișc picioarele, era clar că nici energia, nici cheful nu erau acolo. Dar să fii alergător înseamnă să o faci chiar și atunci când nu ai chef sau energie. Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat.

Undeva după kilometrul șase, mi-a intrat o piesă în playlist: melodia Mortal Kombat. Apăi când urlă nenea ăla Mortal Kombat! și începe să țiuie ritmul nu ai cum să stai pe loc.

M-am dus tare câteva minute (un ritm sub 4 minute pe kilometru, relativ cu cel de 6-7 minute pe kilometru de până atunci), cu o energie pe care nu știam că o am în mine. Ba chiar am mai prins un spike secundar și vreo 2 kilometru mai târziu, pe final de tot, când a revenit în playlist.

Spike-urile din grafic nu mint.

Chiar dacă am încetinit ulterior, parcă mi-a șters cu buretele și starea de apatie și oboseală de până atunci. Corpul meu și-a reamintit cum e să nu fii răcit, să te simți mizerabil și să ai energie.

Uneori o melodie face cât o mie de plicuri de coldrex și pastile de paracetamol.