Răcind

Nasul înfundat, ochii semi-închiși de oboseală și o postură ghemuită de ușoare frisoane, toate acestea sunt ingredientele unei rețete ce se completează cu aspirină, paracetamol, o baie fierbinte și odihnă, odihnă și altă odihnă.

În astfel de momente tot ce îți dorești să faci este să nu faci nimic. Nici o locație pe lumea asta nu e mai atractivă decât patul, sub o pătură călduroasă, cu capul pe pernă.

De altfel, răceala lovește întotdeauna cel mai rău seara, când te grăbește în direcția patului, și dimineața, când încearcă să te țină cât mai mult în pat. Dacă nu aș știi mai bine, aș crede că răceala e de fapt o reclama mascată pentru somn.

În societatea puternic consumeristă în care trăim nu m-ar mira să apară tulpini sponsorizate ale acestui virus al gripei. O tulpină sponsorizată de producătorii de ceai, care să te îmbie la o cană fierbinte de licoare naturistă, o tulpină sponsorizată de fermele de pui, să te tenteze cu o supă de găină sau poate o tulpină sponsorizată de așternuturi, căci se știe doar că așternuturile curate fac somnul mai plăcut.

Dar dintre toate și dintre toate, cea mai populară alternativă a gripei clasice ar fi una care să te lase cu nasul liber, putând respira în voie. În astfel de condiții, răceala ar fi chiar aproape plăcut. Cine ar mai nevoie de somnifere când ar putea răci?