O poveste cu Tașa
Ieri noapte, obosit și singur acasă, mă bag în pat odată cu găinile. La nici nouă jumate mă pregăteam de somn, citind pe tabletă înainte să adorm. Fix când începuse să dea semne de viață moș Ene, se trezește și Tașa că vrea atenție.
-“Mau. Mau. Mau.”, plânge ea la ușă, cerând să fie băgată în cameră.
Dar patul e moale și primitor iar pătura nu vrea să îmi dea drumul din ghearele ei… Dar și Tașa e insistentă și enervantă așa că uf, mă ridic cu năduf, deschid ușa și o privesc cum se strecoară rapid înăuntru.
Mizând pe liniște și pace mă bag la loc în pat când… iarăși Tașa. Vine lângă mine, mă privește suav iar ochii ei mari și pisicosi îmi topesc orice urmă de supărare. Îi fac loc sub pătura, ea se ghemuiește comod, își așează capul pe mâna mea și începe să toarcă fericită.
-“Ce mai zici?”, îmi dă Alex SMS.
-“Am o Tașa sub pătură și ne pregătim să dormim”, îi răspund eu cu mândrie.
M-a părăsit fără să ezite câteva ore mai târziu, când a ajuns Alex acasă. Știa ea ce știa, pentru cu Alex i-a pus un bol cu mâncare, trimițând bătrâna mâță în al nouălea cer.
Ca să fie cercul complet, m-au trezit plânsetele ei.
-“Mau. Mau. Mau.”, plângea iarăși, dar acum de partea cealaltă a ușii.
Pe jumătate adormit și aproape lipit de pat, să mă ridic era ultimul lucru pe care mi-l doream. Am ținut-o așa preț de câteva minute bune: eu în pat, iar ea la ușă, "MAU! MAU! MAU!", din ce în ce mai insistentă. Când a sunat și alarma telefonului, semn oficial al trezirii, am cedat și am lăsat-o afară. A țâșnit ca din arc pe lângă mine și dusă a fost!
Ne-am reîntâlnit peste jumătate de oră. Stătea ca o balegă de păr la intrarea în bucătărie, revărsându-se pe gresie. Am dat să o mângâi pe căpșor dar m-a privit urât și a fugit sub scaun! Ce s-o fi gândit și mâța, cine nu deschide ușa la timp, nu mai pupă mângâiat de pufoșenie!...
M-a așteptat seara în fața ușii, plină de speranță. A intrat în cameră odată cu mine iar eu i-am pus mâncare în castron. La final, lingându-se pe buze, m-a lăsat să o mângâi. Eram iar prieteni.
