Meseria de programator

...poate fi una dintre cele mai frumoase și, în același timp, una dintre cele mai scârboase. Ca
în cazul aproape a oricărei meserii, secretul este să îți placă ceea ce faci iar programarea poate oferi aproape oricui ceva interesant.

Este destul de dificil de explicat unei persoane din "exterior" ceea ce faci și este dificil de povestit cum decurge o zi de muncă. Din punctul de vedere al unui profan, toate zilele sunt la fel: stai în fața calculatorului, tastezi și trece ziua. Ca să citez pe cineva, nu e cu mult diferită față de restul muncilor de birou. Dar din punctul de vedere al unui cunoscător, lucrurile stau complet diferit, mai ales atunci când intervine pasiunea. Poți sta ore întregi să vorbești despre un aspect mărunt, aspect care pentru cineva din exterior nu reprezintă nimic.

De câteva ori pe an firma la care lucrez organizează evenimente la care se strâng aproape toți angajații. Deși se mai discută și alte subiecte, aproape de fiecare dată se formează grupulețe de programatori care vorbesc despre meseria lor. Din când în când mai apare cineva, ascultă, și se miră: "chiar și aici vorbiți despre muncă?" fără să înțeleagă că un programator poate vorbi despre programare cu aceeași pasiune și plăcere cu care alții vorbesc despre fotbal sau ultimele bârfe din Cancan.

Îmi aduc aminte de perioada în care am lucrat într-o cameră plina cu non-programatori (cu o singură excepție). Erau la ordinea zilei subiecte precum Dansez pentru tine, găina Iuliei Albu, Masterchef și alte lucruri care mă lăsau rece.

În contrast, în camerele cu mai mulți programatori, deși nu în exclusivitate, se puteau purta și discuții mai constructive: un framework nou apărut, o metodă de programare diferită, tehnici de optimizare și alte subiecte ce bănuiesc că erau la fel de plictisitoare pentru cineva din exterior cum ar fi pentru mine Suleiman Magnificul.

Este și o meserie care presupune o dezvoltare continuă. Nu te poți mulțumi doar cu ceea ce știi, trebuie să înveți tot timpul, trebuie să experimentezi tot timpul, trebuie să te documentezi tot timpul, să vezi ce a apărut nou și sa vezi cum ți-ai putea îmbunătăți cunoștințele.

Este o meserie pe care nu încetezi aproape niciodată să o faci. De nenumărate ori am rezolvat probleme de la munca în afara programului, și nu mă refer la situațiile în care muncești efectiv peste program. Se întamplă însă de multe ori să pleci acasă cu treburile neterminate: un algoritm căruia nu îi dai de cap, un bug căruia nu îi găsești sursa, o problemă care îți scoate peri albi... că să descoperi o soluție în timp ce te speli pe dinți sau în timp ce mergi pe jos. Felicitări, tocmai ai lucrat ore suplimentare fără să vrei!

E drept, aici intervine pasiunea. Daca nu îți dorești cu adevărat să găsești o soluție, fie din curiozitate, fie din ambiție sau încăpățânare, vei uita de problemă până a doua zi. Un pasionat de ceea ce face nu va putea însă să ignore așa ceva.

Desigur, la fel de importante sunt și pauzele. Îmi aduc aminte de o perioadă mai obositoare, când am stat aproape o săptămână încercând să rezolv ceva. Zi după zi, tentativă dupa tentativă, brainstorming, experimente și nimic... Totul ca în ziua de luni, după un weekend odihnitor, să rezolv problema în câteva minute și să privesc perplex ecranul, neputând să înțeleg cum de mi-a putut lua atâta timp să văd ceva ce era evident.

Ca o anecdotă de încheiere, îmi amintesc cum priveam trenurile din gară, în perioada în care făceam naveta. Mă uitam la conductor și mă gândeam cât de relaxant este să ai o astfel de meserie. După care am realizat și cât de limitat ești... ce poți să faci dacă vrei un salariu mai bun? Poți să devii mai productiv, să conduci trenurile mai cu spor? Nu, orice ai face ești blocat pe post și depinzi de alții pentru un salariu mai bun. Pentru un programator însă totul sta în mâinile sale.

Depinde doar de tine să înveți mai multe ca să fii mai productiv. Îți poți căuta oricând o altă slujbă mai bine plătită. Practic, îți poți lua cu adevărat soarta în mâini iar asta este mare lucru.